ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci¹; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci¹. Vezi definitia »

DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia]. Vezi definitia »

mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii). Vezi definitia »

SUSPENDARE BRUSCA A FORȚELOR VITALE(RESPIRAȚIE SI CIRCULAȚIE), MOTRICE ȘI VEGETATIVE(PRIN ELECTROCUTARE, TRASNET,EMBOLIE, HEMORAGIE CEREBRALĂ ETC.) Vezi definitia »

TĂIÉRE, tăieri, s. f. Acțiunea de a (se) tăia și rezultatul ei. [Pr.: tă-ie-] – V. tăia. Vezi definitia »