ÎMPREJMUÍT², -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui. Vezi definitia »

stârfocít, stârfocítă, adj. (reg.) 1. (despre fructe, legume) moale, cofleșit. 2. (fig.; despre oameni) cu ținuta în dezordine. 3. (fig.; despre copii) alintat. Vezi definitia »

nealcătuít, -ă, adj. (înv.) rău întocmit, rău potrivit. Vezi definitia »

pălăít s.n. (reg.) 1. flecăreală, sporovăială, trăncăneală. 2. gesticulare, agitare a mâinilor, pălăială. Vezi definitia »

ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți. Vezi definitia »