RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel. Vezi definitia »

LEBEJOÁRĂ, lebejoare, s. f. Lebediță. – Din lebădă + suf. -(i)oară. Vezi definitia »

SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepți ai unei doctrine. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma]. Vezi definitia »

SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenușiu, care se găsește în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine) Vezi definitia »

AGENȚIA ROMÂNĂ DE PRESĂ (AGERPRES), v. ROMPRES. Vezi definitia »