MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța evului mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; p. gener. cântăreț popular. – Din fr. ménestrel. Vezi definitia »

AUTOMODÉL s. n. autovehicul în miniatură, cu un sistem de propulsie și de comandă. (< fr. auto-modèle) Vezi definitia »

BOLOBOCÉL, s. n. v. polobocel. Vezi definitia »

otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54). Vezi definitia »

ADENOLIMFOCÉL s. n. dilatație a vaselor și a ganglionilor limfatici. (< fr. adénolymphocèle) Vezi definitia »