Definita cuvantului tărtăcuță
TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tărtăcuță
CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Vezi definitia »
tîmpănă (-pene), s. f. – Dairea, tobă, darabană. – Var. tîmpină, timpină, tîmpăne. – Mr. timpiná, timpină, megl. tompănă. Sl. timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer, Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o formă sl. tąpanŭ, care ar explica și bg. tăpan, sau chiar o alterare im › îm, greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu, Lr., I, 281, preferă să pornească de la un lat. *tympenum ‹ tympanum, care nu pare mai clar. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »
POLIADENÍTĂ s. f. inflamație a mai multor ganglioni. (< fr. polyodénite) Vezi definitia »
ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe) Vezi definitia »
ALÚRĂ s. f. 1. Fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure. Vezi definitia »