íme! interj. (reg.) Iată! uită-te! privește! Vezi definitia »

CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Vezi definitia »

=nume dat in Sparta fiecaruia dintre cei cinci conducatori alesi ce aveau largi puteri de control asupra celorlalte institutii ale statului Vezi definitia »

părințíme s.f. (înv.) părinție, moștenire, ocină. Vezi definitia »

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. Vezi definitia »