turúgă, turúgi, s.f. (reg.) 1. buturugă. 2. ciot, buștean. 3. copac bătrân. 4. pârghie. 5. (la pl.) coceni. Vezi definitia »

SERICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. (< fr. sériciculture) Vezi definitia »

METILAMÍNĂ s. f. amină primară, sub formă de substanță gazoasă, incoloră, solubilă în apă și alcool. (< fr. méthylamine) Vezi definitia »

REZOLVÁNTĂ s.f. (Mat.) Rezolvanta unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi. [< fr. résolvante, cf. germ. Resolvente]. Vezi definitia »

ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina. Vezi definitia »