DESĂGĂRÍȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri. – Desagă + suf. -ăriță. Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »

SPINÉTĂ, spinete, s. f. Vechi instrument muzical cu clape și coarde, asemănător cu clavecinul. – Din it. spinetta. Vezi definitia »

TRAVERSIÉRĂ, traversiere, s. f. Lanț folosit pentru a ridica ancorele care nu intră în mare. [Pr.: -si-e-] – Din fr. traversière. Vezi definitia »

GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture. Vezi definitia »