cilimínă, cilimíne, s.f. (reg.) plantă erbacee decorativă și medicinală, cu flori galbene aurii sau galbene-roșietice și cu miros plăcut și puternic; filimică, cilimnie. Vezi definitia »

lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »

OSTEOSCLERÓZĂ, osteoscleroze, s. f. (Med.) Condensare a țesutului osos. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéosclérose. Vezi definitia »

AUTODENTÁRĂ s.f. Autovehicul amenajat special pentru tratamente stomatologice. [Et. incertă]. Vezi definitia »

irodíță, irodíțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) ielele, zânele rele. Vezi definitia »