CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza) Vezi definitia »

REOBÁZĂ s. f. intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. (< fr. rhéobase) Vezi definitia »

CIOBÓTĂ s. f. v. ciubotă. Vezi definitia »

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. Vezi definitia »

horcíță s.f. (înv.) muștar. Vezi definitia »