DESICÁȚIE s. f. desicare. (< fr. dessiccation, lat. desiccatio) Vezi definitia »

AUTOTRANSFÚZIE s.f. (Med.) Dirijare a sângelui de la periferie spre inimă. ♦ Autohemoragie. [Cf. fr. autotransfusion]. Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio]. Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s. f. 1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. 2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă. (< fr. rubéfication) Vezi definitia »

MORFOPATOLOGÍE s.f. Ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. [Gen. -iei. / < fr. morphopathologie]. Vezi definitia »