MIÁSMĂ s. f. emanație urât mirositoare; duhoare. (< fr. miasme, gr. miasma) Vezi definitia »

gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ. Vezi definitia »

XEROBÓLĂ s.f., pl. xerobóle Vezi definitia »

DÚMĂ s. f. adunare legislativă în Rusia țaristă. ◊ (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus. (< rus. duma) Vezi definitia »

smicelúșă, smicelúșe și smicelúși, s.f. (reg.) smicea mică; smiceluță. Vezi definitia »