pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare). Vezi definitia »

mogodíci s.m. (reg.) miez de papură tânără; papură verde. Vezi definitia »

SIGNALECTICĂșignalectici, s.f. termen generic pentru plăcuțele indicatoare, de avertizare, de informare sau orice alt gen. Astfel de plăcuțe pot fi întâlnite în sedii de firme, instituții, clădiri, hoteluri, restaurante, magazine, birouri, cabinete etc., dar pot avea și aplicații casnice. Vezi definitia »

sfordánci, sfordánce, s.n. (reg.) unealtă de găurit; coarbă. Vezi definitia »

colătăcí, colătăcésc, vb. IV (reg.) a încolăci. Vezi definitia »