BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. [Var.: bicișor s. n.] Vezi definitia »

SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit¹; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitór, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor. Vezi definitia »

MINICALCULATÓR, minicalculatoare, s. n. 1. Calculator electronic universal, de dimensiuni reduse, cu lungimea cuvântului de 12-24 biți, accesibil din punctul de vedere al efortului financiar de dotare și exploatare; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.) Calculator de buzunar. – Din fr. minicalculateur. Vezi definitia »

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor. Vezi definitia »

tăcătór, tăcătoáre, tăcătóri, tăcătoáre, adj. (reg.) 1. tăcut. 2. prefăcut, cu gânduri ascunse; șiret. Vezi definitia »