Definita cuvantului tângui
TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tângui
păctuí, păctuiésc, vb. IV (reg.) 1. a arenda (pământ). 2. a închiria (imobile). Vezi definitia »
tărăruí, tărăruiésc, vb. IV (reg.) 1. a tărăgăna. 2. a se slei, a boli. Vezi definitia »
porozluí, porozluiésc, vb. IV (reg.) a se aprinde, a se înfierbânta. Vezi definitia »
BLANQUI [blãki] 1. Jérôme Adolphe B. (1798-1854), economist și publicist francez. Adept al liberalismului. Influențat de saint-simonism, a obținut, ca deputat, pentru prima dată în Europa, o legiferare a regimului de muncă a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revoluționar francez. Frate cu B. (1). Socialist utopist. A participat la revoluțiile din 1830 și 1848 și la un mare număr de mișcări complotiste; a stat în închisori c. 40 de ani. Vezi definitia »
floarea-soarelui s. f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele. Vezi definitia »