DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune. Vezi definitia »

FĂLȚUÍRE s. f. Acțiunea de a fălțui; fălțuit¹. – V. fălțui. Vezi definitia »

VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. Vezi definitia »

PORNÍRE, porniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziție, tendință. 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). – V. porni. Vezi definitia »

SĂGETÁRE, săgetắri, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. – V. săgeta. Vezi definitia »