CONTINGÉNT, -Ă adj. Care poate să se producă, să vină din întâmplare; care poate să se producă sau nu; întâmplător, fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor încorporați în același an în serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. [Var. contigent s.n. / < fr. contingent, cf. lat. contingens – care vine din întâmplare]. Vezi definitia »

RAMPÁNT, -Ă, rampanți, -te, adj. (Rar; despre suprafețe) Înclinat. – Din fr. rampant. Vezi definitia »

DEVIÁNT, -Ă adj. (despre oameni) care are o conduită de devianță. (< fr. déviant) Vezi definitia »

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant. Vezi definitia »

ANTIFERMÉNT s.m. Substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă. [Pl. -nți. / cf. fr. antiferment]. Vezi definitia »