Definita cuvantului târâtor
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu târâtor
alergător, alergători s. m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuințe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălțăminte Vezi definitia »
urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare. Vezi definitia »
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Ne- + roditor. Vezi definitia »
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. Vezi definitia »
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z