CHIBUȚ v. kibuț. Vezi definitia »

RUGULÉȚ, ruguleți, s. m. Diminutiv al lui rug¹. – Rug¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

șucăreț, -eață, șucăreți -țe s. m., s. f., adj. (om) hâtru, comic; zglobiu. Vezi definitia »

negréț, -eáță, adj. (reg.) negricios. Vezi definitia »