Definita cuvantului buc
BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buc
Suc care a inceput sa fermenteze, care este putin fermentat. De aici si cuvantul de „Mustit” Vezi definitia »
boiandrúc (-ci), s. m. – Cadrul de sus al ușii. – Var. boiandrug, boiandroc. Tc. buyundruk „jug” (Candrea; Scriban). Vezi definitia »
DADÚC s.m. (Ant.) Preot care purta o faclă la ceremoniile în cinstea zeiței Ceres. [< lat. daduchus, gr. dadouchos]. Vezi definitia »
BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk. Vezi definitia »
buclúc (buclúcuri), s. n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor). Vezi definitia »