HÉNRI s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry. Vezi definitia »

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (Înv. „slugă” < bg.). Vezi definitia »

vîrfuri de sageti din bronz Vezi definitia »

băiat cu ochi albaștri expr. (iron.) 1. lucrător al Securității din anii dictaturii ceaușiste. 2. lucrător SRI. Vezi definitia »

șleámuri s.n. pl. (reg.) așchii, surcele; scurtături. Vezi definitia »