cotreánță, cotrénțe, s.f. (reg.) 1. haină veche și ruptă; zdreanță, fleandură, buleandră. 2. (fig.) om molatic; femeie desfrănată, otreapă. Vezi definitia »

TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr. teugue]. Vezi definitia »

VOROÁVĂ, voroave s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Cuvânt, discurs. – Din vorovi (derivat regresiv). Vezi definitia »

MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeițe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele și științele; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspirație poetică. [< lat. musa]. Vezi definitia »

METROANEXÍTĂ, metroanexite, s. f. Inflamație cronică sau acută a uterului și a anexelor acestuia (trompe și ovare). [Pr.: -tro-a-] – Din fr. métroannexite. Vezi definitia »