TRIFÓRIU s. n. galerie îngustă, susținută de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr. triforium) Vezi definitia »

PLÍU s. n. 1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate. ◊ îndoitură. 2. cută a unei formații anatomice. ◊ ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). (< fr. pli) Vezi definitia »

piligíu, piligíi, s.m. (înv. și fam.) om bețiv. Vezi definitia »

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium. Vezi definitia »

CAPRÍCIU, capricii, s. n. 1. Dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană¹, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta. [Var.: (înv.) capríț s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio. Vezi definitia »