CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga) Vezi definitia »

MAIMUȚÍCĂ, maimuțici, s. f. Diminutiv al lui maimuță. Vezi definitia »

NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique]. Vezi definitia »

POGHIBÁLĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. – Din ucr. pohybel', rus. pogibel'. Vezi definitia »

MOLECÚLĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊ Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr. molécule, cf. it., lat. molecula – mică masă de materie]. Vezi definitia »