PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme]. Vezi definitia »

IMANENTÍSM s. n. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care susține că existența, realitatea reprezintă exclusiv proiecția conștiinței. – Din fr. immanentisme. Vezi definitia »

JANSENÍSM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}. Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍSM s.n. Proprietate a unor substanțe sau a unor minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite; izopolimorfie. [Var. isopolimorfism s.n. / < engl. isopolymorphism]. Vezi definitia »

MENSURALÍSM s. n. sistem de notație muzicală inventat de islamici, care permitea să fie definite exact raporturile de valoare (de durată a sunetelor) dintre o notă și alta. (< germ. Mensural/musik/ + -ism) Vezi definitia »