BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Din băiat + suf. -aș. Vezi definitia »

LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș. Vezi definitia »

TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș. Vezi definitia »

ceaúș-baș s.m. (înv.) căpetenia ceaușilor; vătaful de aprozi ai Divanului domnesc. Vezi definitia »

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț. Vezi definitia »