SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță (1). – Scară + suf. -icică. Vezi definitia »

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »

pleteáncă, pleténci și pleténce, s.f. (reg.) 1. panglică îngustă sau fir de lână cu care femeile își împletesc cozile. 2. șuviță de păr adăugată la cozi. Vezi definitia »

- SFÉRĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „sferă”. [< fr. -sphère, cf. lat. sphaera, gr. sphaira]. Vezi definitia »

CATEGORÉMĂ s.f. (Log.; în sistemul lui Aristotel) Noțiune universală, care se referă la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi anunțat în legătură cu un altul. [< catégorème, cf. gr. kategorema]. Vezi definitia »