pováță (povéțe), s. f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic). Vezi definitia »

jupăitúră s.f. (reg.) bătaie, snopeală. Vezi definitia »

RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală. Vezi definitia »

gogeală, gogeli s. f. 1. boală fără simptome clare. 2. boală dusă pe picioare timp îndelungat. Vezi definitia »

BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. Petrecere, zaiafet, chef. – Din benchetui + suf. -eală. Vezi definitia »