fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »

FENOMÉN¹ s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon) Vezi definitia »

SUTIÉN s. n. obiect de îmbrăcăminte femeiască ce susține sânii. (< fr. soutien/-gorge/) Vezi definitia »

OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène. Vezi definitia »

PROXÉN s. m. (ant.) magistrat grec însărcinat cu primirea oficială a ambasadorilor, a oaspeților cetăților. (< fr. proxène, gr. proxenos) Vezi definitia »