BOTRIOCEFALÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la om și la animale, produsă de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [< fr. bothriocéphalose]. Vezi definitia »

ECOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la ecograf. (< fr. écographie) Vezi definitia »

CÍSTRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, folosit în secolele XVI-XVII. [< fr. cistre]. Vezi definitia »

RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »

PANCREATÍNĂ s. f. substanță din pancreasul animalelor, medicament în tratamentul tulburărilor intestinale. (< fr. pancréatine) Vezi definitia »