dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb. Vezi definitia »

adamantínă (smalț dentar) s. f., g.-d. art. adamantínei Vezi definitia »

șoncăiálă, șoncăiéli, s.f. (reg.) șchiopătură, șchioapăt, șoncăit. Vezi definitia »

SÉXTĂ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șase note consecutive; treapta a șasea de la o treaptă dată. [< lat. sextus, cf. fr. sexte, germ. Sexte]. Vezi definitia »

BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure]. Vezi definitia »