PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la un joc etc., considerat în raport cu ceilalți participanți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu, un grup, o societate, o asociație etc., considerată în raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpretează pe scenă, în film etc., împreună cu altul, un număr de program, o scenă dintr-o piesă etc., considerat în raport cu celălalt interpret. – Din fr. partenaire. Vezi definitia »

BOMFÁIER s. n. ferăstrău de mână pentru metale. (< engl. bonfire) Vezi definitia »

PARAMÉR s.n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. [< germ. Paramer, cf. gr. para – alături, meros – parte]. Vezi definitia »

téter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creație expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s. m. (prost), cu suf. -ză; tititez, s. n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduș; copil, obraznic, băgăreț), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s. f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s. n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, grație, farmec); terteleac (var. terteleci), s. n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék, cf. perpelici. Explicațiile lui titirez porninid de la ceh. titerka „jucărie” (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiași rădăcini pare să aparțină titilă, s. f. (căpățînă, tărtăcuță; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s. n. (culme, vîrf). Vezi definitia »

PRIMICÉR s. m. 1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare. 2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. (< lat. primicerius) Vezi definitia »