DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. Vezi definitia »

stoárce (-orc, -ors), vb. – 1. A presa, a scoate, a extrage. – 2. A obține. – 3. A epuiza, a extenua. – Mr. storcu, storșu, stoarcere. Lat. extŏrquēre, cu schimb de conjug. ca toarce (Pușcariu 1649; REW 3094), cf. it. storcere, prov., cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer. – Der. stors, s. n. (acțiunea de a stoarce); storsură, s. f. (lichid stors, suc); storcoși, vb. (a strivi, a face terci), cu suf. expresiv -oși. Vezi definitia »

CVADRATRÍCE s.f. (Mat.) Curbă folosită pentru cvadratura cercului sau a altei figuri. [Var. cuadratrice s.f. / < germ. Quadratrix, cf. lat. quadrare – a ridica la pătrat]. Vezi definitia »

ce m-ai faci? Vezi definitia »

ce inseamna Vezi definitia »