Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
rătúte, rătúți, s.m. (reg.) om zăpăcit, smintit. Vezi definitia »
FRĂȚIETÁTE s. f. (Înv.) Fraternitate; frăție. [Pr.: -ți-e-] – Frăție + suf. -tate. Vezi definitia »
VITALITÁTE s.f. Putere vitală; vigoare, tărie. [Cf. fr. vitalité, lat. vitalitas]. Vezi definitia »
Femeieste, muiere+sufixul ește Vezi definitia »
SEVERITÁTE s.f. Asprime, strășnicie; rigiditate. [Cf. fr. sévérité, lat. severitas]. Vezi definitia »