Definita cuvantului bunică
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Din bun2 + suf. -ică.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunică
plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată. Vezi definitia »
BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Bâzâit. – Din bâzâi + suf. -eală. Vezi definitia »
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. Vezi definitia »
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor agenți virotici sau microbieni. – Din fr. endocardite. Vezi definitia »
PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise) Vezi definitia »