Definita cuvantului burghiu
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu burghiu
guzíu, guzíi, s.m. (reg.) cârtiță. Vezi definitia »
saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini. Vezi definitia »
PERIODÓNȚIU s.n. v. periodont. Vezi definitia »
CILÍCIU s.n. Centură sau cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți pentru a se mortifica. [Pron. -ciu. / < fr. cilice, lat. cilicium, cf. gr. kilikion – stofă groasă de Cilicia]. Vezi definitia »
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator. Vezi definitia »