APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium) Vezi definitia »

ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) De culoarea și strălucirea argintului. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + suf. -iu. Vezi definitia »

CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (Înv.) Verde ca paiul grâului necopt. – Din tc. çadırı. Vezi definitia »

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student. Vezi definitia »

NERĂMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu. Vezi definitia »