VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio) Vezi definitia »

SUBSCRÍPȚIE, subscripții, s. f. Faptul de a se angaja sau de a cere cuiva să se angajeze printr-o semnătură la o contribuție bănească pentru o operă de interes public sau particular; subscriere. ◊ Listă de subscripție = act, document pe care semnează cei care contribuie la adunarea unor fonduri pentru o operă de interes public sau particular. – Din lat. subscriptio, fr. souscription. Vezi definitia »

COLÍZIE s. f. v. coliziune. Vezi definitia »

RINALGÍE s.f. Durere de nas. [Gen. -iei. / < fr. rhinalgie, cf. gr. rhis – nas, algos – durere]. Vezi definitia »

TELEGAMATERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a razelor gama, emise la distanță de regiunea de tratat. (< fr. télégamathérapie) Vezi definitia »