tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »

CÓTĂ¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărțeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct față de nivelul mării. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre și în litere care arată locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate]. Vezi definitia »

ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija. Vezi definitia »

POANSONÉZĂ, poansoneze, s. f. Mașină de poansonat; presă de perforat. – Din fr. poinçonneuse. Vezi definitia »

ARIÉTĂ s.f. Arie scurtă, cântecel. [Pron. -ri-e-. / < it. arietta]. Vezi definitia »