onór (onóruri), s. n. – Cinste. It. onore. E dubletul lui onoare, s. f. – Der. onora, vb. (a cinsti), din fr. honorer; onorabil, adj., din lat. honorabilis, sec. XIX; onorabilitate, s. f., din fr. honorabilité; onorar, adj., din fr. honoraire; onorar, s. n. (recompensă); onorat, adj., folosit numai ca titlu de disticție; onorific, adj., din lat. honorificus. Vezi definitia »

CALCULATÓR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele. 2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist în calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator) Vezi definitia »

CARAIBILOR, MAREA ~, mare a Oc. Atlantic mărginită la V și S de America Centrală și N Americii de Sud, iar la N și E de lanțul ins. Antile, unite cu G. Mexic prin str. Yucatán; 2,78 mii km². Ad. max.: 7.238 m; ad. med.: 2.491 m. Salinitate medie: 36‰. Pr. ins.: Cuba, Haiti, Jamaica, Poerto Rico. Pr. porturi: Maracaibo (Venezuela), Cartagena (Columbia), Colón (Panamá), Santiago de Cuba (Cuba). Se mai numește și Marea Antilelor. Vezi definitia »

popór (popoáre), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriași. – 4. Mulțime, gloată. Lat. pǒpŭlus (Pușcariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt moștenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, și pare cultism, cel puțin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. și fr. (sec. XIX). Der. poporan, s. m. (enoriaș), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano „enoriaș” (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moștenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică”); poporan, adj. (popular); poporime, s. f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s. f.; impopularitate, s. f.; populariza, vb.; popularizator, s. m.; populați(u)ne, s. f., toate din fr. Vezi definitia »

FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur) Vezi definitia »