EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio]. Vezi definitia »

MINTÍE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. scr. mantija. Vezi definitia »

DRAPERÍE s. f. 1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uși, la ferestre etc. și lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari. 2. veșmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc. 3. formație carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peșterilor. (< fr. draperie) Vezi definitia »

PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie. Vezi definitia »

HILOFOBÍE s. f. teamă patologică de trecerea prin pădure. (< engl. hylophobia) Vezi definitia »