campánă s.f. 1. Capitel al unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat. 3. (muz.; pl.) Instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote. (< fr. campane, lat., it. campana, clopot) Vezi definitia »

frâuă s.f. (reg.) săsoaică măritată. Vezi definitia »

ipsómă s.f. (înv.) anafură. Vezi definitia »

JAVELÍNĂ s. f. suliță lungă și subțire. (< fr. javeline) Vezi definitia »

ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase țesută cu flori. – Lat. lit. (a)damascus (it. damasco). Vezi definitia »