ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector). Vezi definitia »

SÁTI s. f. (la brahmani) nume dat văduvei care era arsă pe rugul funerar alături de corpul soțului defunct. ◊ ritualul însuși. (< fr. sati) Vezi definitia »

a plăti (cuiva) cu aceeași monedă expr. a se răzbuna (pe cineva); a se revanșa (față de cineva). Vezi definitia »

ACADEMIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREȘTI, școală superioară (1694-1818), înființată de Constantin Brîncoveanu. Important centru de cultură greacă, cu sediul la Mănăstirea Sf. Sava, iar în ultimii ani la Schitu Măgureanu. Vezi definitia »

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli. Vezi definitia »