CLOȘCĂRÍE, cloșcării, s. f. Loc în care se țin cloștile. – Din cloșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »

păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică. Vezi definitia »

TAHIRITMÍE s. f. tahicardie. (< engl. tachyrhytmia) Vezi definitia »

HEMATODERMÍE, hematodermii, s. f. (Med.) Nume generic al afecțiunilor sistemului hematopoietic însoțite de leziuni cutanate. – Din fr. hématodermie. Vezi definitia »

METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet]. Vezi definitia »