MEIÓZĂ, meioze, s. f. (Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu și formarea de gameți. [Pr.: -me-io-] – Din fr. méiose. Vezi definitia »

HOLERÍNĂ s. f. afecțiune benignă, asemănătoare cu holera, neepidemică. (< fr. cholérine) Vezi definitia »

șclafítă, șclafíte, s.f. (reg.) lovitură cu palma; palmă. Vezi definitia »

zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305). Vezi definitia »

PRIMITEÁLĂ, primiteli, s. f. (Reg.) Primitit. – Din primiti + suf. -eală. Vezi definitia »