ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »

zoologíc adj. m., pl. zoologíci; f. zoologícă, pl. zoologíce Vezi definitia »

CATASTRÓFIC, -Ă adj. (Rar) Catastrofal. [< fr. catastrophique]. Vezi definitia »

HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique. Vezi definitia »

PARALEXEMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la paralexeme, de paralexeme. [Cf. fr. paralexématique]. Vezi definitia »