EXPONOMETRÍE s. f. 1. studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ◊ totalitatea operațiilor prin care se stabilește și se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obține o imagine corectă. 2. tehnica construirii și folosirii exponometrelor. (după fr. exposemétrie) Vezi definitia »

postulațíe, postulațíi, s.f. (înv.) cerere, solicitare (stăruitoare). Vezi definitia »

DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet]. Vezi definitia »

SINUSCOPÍE s. f. examen al sinusurilor oaselor feței. (< fr. sinuscopie) Vezi definitia »

GASTRECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastrectasie, cf. gr. gaster – stomac, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »