ORÂNDUÍT, -Ă, orânduiți, -te, adj. 1. Pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit. 2. (Înv.) Împuternicit, învestit. 3. (Înv.) Stabilit, fixat, hotărât, destinat. – V. orândui. Vezi definitia »

SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit. Vezi definitia »

PIPĂÍT², -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi. Vezi definitia »

ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte. Vezi definitia »

DUNÍT s.n. Rocă bazică în stare vitroasă, având o mare densitate și rigiditate, alcătuită aproape exclusiv din olivină. [< engl. dunit, cf. Dun – munte în Noua Zeelandă]. Vezi definitia »