CÁLUS subst. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus. Vezi definitia »

BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice arborescente cu tulpină lemnoasă, prevăzută cu noduri și goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou. Vezi definitia »

BLÓCUS s.n. v. bloc³. Vezi definitia »

ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus]. Vezi definitia »

HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect]. Vezi definitia »