COLEORÍZĂ s.f. (Bot.) Organ membranos în formă de sac, care acoperă radicula embrionului la unele monocotiledonate. [Pron. -le-o-. / < fr. coléorhize, cf. gr. koleos – teacă, rhiza – rădăcină]. Vezi definitia »

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar². – Spătar² + suf. -easă. Vezi definitia »

umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă. Vezi definitia »

ARAGULĂ s.f. sin. rucolă, ruchetă. Vezi definitia »

PLÁNTĂ¹, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante. Vezi definitia »